agent patogen

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT excitator
2. FR agent pathogène
3. EN infective agent
4. DE Krankheitserreger
5. RU возбудитель
6. HU kórokozó

antipatogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antipathogen)

1. care combate boala.
2. care contracarează efectele unui agent patogen.

autoinfecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-infection)

1. infectare cu microbi proprii.
2. reinfectare cu un agent patogen care se află deja în organism.

bionoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bionose)

1. tulburare a activității normale a unui organism produsă de un agent patogen viu.

carantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quarantaine, rus. karentin)

1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.
2. menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă.
3. restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.
4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.
5. (fig.) izolare.

chemorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Chemoresistenz)

1. (med.) rezistența unui agent patogen (virus, microb, celulă canceroasă etc.) la chimioterapie; chimiorezistență.

entamibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entamibe)

1. gen de amibă parazită din clasa rizopodelor, care trăiește în tubul digestiv la om și animale, agent patogen al dizenteriei.